Sunatoarea

    Sunatoarea ( Hypericum perforatum ) creste de la campie pana in varf de munte. Numeroasele sale flori au cate cinci petale galbene, patate cu puncte negre si avand striatii.
  


Parti folosite si recoltare
    Partile aeriene ( frunzele si florile ) se pot recolta pe toata periodata verii ( iunie - septembrie ).




Proprietati medicinale ale plantei
    Contine hipericina cu actiune antibacteriana, antiinflamatoare, antivirala, astrigenta, dezinfectanta, hepatoprotectoare, si hiperofina, substanta cu efect benefic asupra serotoninei, responsabila cu inducerea somnului.

Tratamente interne
    Dureri de cap, irascibilitate, insomnie, astenie nervoasa, nevralgii, oboseala nervoasa, agitatie: trei-patru cani de infuzie pe zi - 15-20 g de varfuri inflorite se pun la fiert intr-un litru de apa si se strecoara.
    Boli de ficat si fiere, hemoroizi, tulburari digestive, ulcer gastric si duodenal, dizenterie, diaree cronica: tinctura de sunatoare, cate cinci picaturi de trei ori pe zi.






Tratamente externe
   Rani, arsuri solare, fracturi, colici: masaj cu ulei de sunatoare.
   Reumatism, sciatica: bai de sezut - planta intreaga se lasa la macerat peste noapte in cinci litri de apa rece. A doua zi, se fierbe si se adaua in apa de baie. Baia nu dureaza mai mult de 20 de minute, dupa care corpul nu se sterge cu prosop, ci se lasa sa se usuce la aer.

Stanjenelul-albastru

    Stanjenelul-albastru (Iris germanica) este o planta erbacee cu miros placut, asemanator cu al violetei. Are un rizom orizontal din varful caruia pornesc frunze lungi si ascutite si tulpini cu inflorescente albastre spre violet, unite in forma de evantai. Aceasta planta are un rol important in dezinfectarea bucala.


Parti folosite si recoltare
    Planta infloreste din iulie pana in octombrie. Partile utilizate sunt rizomii, frunzele si florile.
ATENTIE!!! Stanjenelul contine substante cu potential toxic. Se foloseste numai sub supravegherea terapeutului.




Proprietati medicinale ale plantei
    Contine irilon, un flavonoid cu proprietati antitumorale, antibacteriene si antioxidante; este un depurativ natural, avand calitati expectorale diuretice; constituie o sursa bogata de vitamina C; este un bun tonic capilar.

Tratament intern
    Astm, tuse convusiva, bronsita, pneumonie: infuzie de stanjenel - o lingurita de rizom maruntit se adauga la 250 ml de apa clocotita. Se fierb impreuna cinci minute, se strecoara si se beau doua cani pe zi.




Tratamente externe
    Rani, abscese: comprese cu pulbere.

    Alopecie, chelie, bataturi, eczeme cu prurit: masaj capilar cu tinctura de stanjenel de doua ori pe zi.
    Stomatite, dureri de dinti, ulceratii ale gurii : spalaturi bucale dimineata si seara cu infuzie de stanjenel, pe post de apa de gura.

Roinita

    Originara din estul zonei mediteraneene, calitatile terapeutice ale melisei sau roinitei ( Melissa officinalis ) erau recunoscute de vechii greci, care o considerau planta intineririi si a longevitatii.




Parti folosite si recoltare
    Melisa infloreste din iulie pana in septembrie, iar partile care se recolteaza sunt frunzele si varfurile inflorite.
    Frunzele se culeg in luna iunie, inainte de inflorire, cand planta are acel puternic miros, asemanator cu al lamaii.
    Florile se recolteaza imediat ce apar si se usuca in locuri bine aerisite si uscate, dar nu se pastreaza mai mult de 1 an.




Parti medicinale ale plantei
    Are actiune sedativa si carminativa; contine uleiuri volatile bogate in substante care stimuleaza digestia si atenueaza afectiunile gastrice; este bogata in esente ( citral, citronelal ) cu actiune tonica la nivelul creierului, favorizand atentia si concentrarea.

Tratamente interne
    Insomnie, tahicardie, migrene, depresie, ADHD ( deficit de atentie ); infuzie - se adauga o lingrita de varfuri inflorite la o cana de pa clocotita, se infuzeaza zece minute si se beau trei cani pe zi.
    Tulburari digestive, dureri menstruale : decoct - 20 g de planta se fierb timp de trei minute impreuna cu un litru de vin alb se se bea cate o jumatate de pahar, de doua ori pe zi.




Tratamente externe
    Intepturi de insecte, hematoame, reumatism, dureri menstruale frictionari locale cu ulei de roinita.

Pastarnacul

    Cultivat mai ales pentru calitatile aromatice ale radacinii sale, pastarnacul ( Pastinaca sativa ) este o planta cu radacina tuguiata de culoare alba sau galbuie si aspect neregulat. Tulpina sa produce mai multi lujeri, care sustin frunzele mari si lucioase, acoperite cu peri fini pe partea dorsala. Florile sunt galbene, iar fructele ( semintele ) sunt maronii si ovale, pastarnacul are un rol important pentru eliminarea toxinelor.




Parti folosite si recoltare
    Chiar daca se seamana primavara devreme, pastarnacul trebuie recoltat cat mai aproape de momentul folosirii, pentru a-si pastra atributele nutritionale si medicinale. Infloreste in iulie si august.




Proprietati medicinale ale plantei
    Este bogata in vitaminele A, B1, B2, B9 ( acid folic ), C, E si saruri minerale ( potasiu, fosfor, calciu ), care ii confera proprietati diuretice, detoxifiante, depurative; are un continut ridicat de fibre alimentare si proteine, care previn hipercolesterolemia, obezitatea si bolile cardiace; este un antianemic natural.

Trateaza
    Hidropizie, colici renale, retentie de lichide:  cura cu suc de pastarnac: radacina proaspata se da prin storcatorul de fructe si se iau cate doua lingurite de cinci ori pe zi.
    Anemie, lipsa poftei de mancare, menstruatii dureroase si neregulate:  salata de pastarnac razuit si amestecat cu ulei si sare.

Naprasnicul

    Naprasnicul ( Geranium robertianum ) este o planta stufoasa, iubeste padurile, umiditatea si solul rece, infloreste din iulie pana in septembrie si are un miros... naprasnic. Din radacina sa pivotanta, se dezvolta o tulpina cilindrica, rosiatica acoperita cu perisori. Frunzele sunt triunghiulare, iar florile, grupate doua cate doua, au culoarea rosie.




Parti folosite si recoltare
    Perioada optima de recoltare a partilor aeriene ( tulpinile, florile si frunzele ) este in iulie, la inceputul sezonului de inflorire. Radacinile nu se culeg, intrucat planta se poate regenera. Partile culese se pot folosi proaspete sau uscate, in ultimul caz pastrandu-se cel mult doi ani.




Proprietati medicinale ale plantei
    Contine taninuri, biomolecule cu proprietati astrigente, antivirale si antibacteriene; este bogat in substante amare si uleiuri esentiale, cu efecte antiseptice si carminative.

Tratamente interne
    Dismenoree, sterilitate, impotenta, neoplasm uterin, chisturi ovariene: suc proaspat de naprasnic, sase linguri pe zi sau cura cu pulbere de naprasnic, cate o lingurita de trei ori pe zi, timp de cel putin trei luni.




Tratamente interne
    Conjunctivita, blefarita, cataracta: spalaturi oculare cu ceai de naprasnic.

Musetelul

    Musetelul (Matricaria chamomilla) este probabil cea mai cunoscuta planta medicinala de pe meleagurile noastre, ii se mai spune "anestezicul naturii".




Parti folosite si recoltare
    Renumitele flori apar din mai pana in august si trebuie culese cat mai curand dupa inflorire, pe vreme insorita.




Proprietati medicinale ale plantei
    Este bogata in ulei volatil ce contine substante cu efecte anestezic, antiseptic; are actiune digestiva, antispastica si antiinflamatoare; inhiba microbii si bacteriile.

Tratamente interne
    Indigestie, balonare, spasme digestive, colici abdominale, afectiuni ale stomacului si intestinelor: macerat - cinci lingurite cu flori de musetel se adauga la un pahar cu apa si se lasa opt ore la macerat, dupa care se strecoara si se bea in inghitituri mici.
    Agitatie, anxietate, nevralgii, dureri menstruale: infizie -  se adauga o lingura cu varf de flori uscate la o cana cu apa clocotita, se lasa sa infuzeze zece minute si se strecoara.




Tratamente externe
    Rani, eczeme, transpirati excesiva a picioarelor, ulceratii: bai - doua maini pline cu flori se amesteca cu doi litri de apa clocotita, se lasa cinci minute, se strecoara si se adauga in apa de baie, care va dura 20 de minute.
    Raceala, sinuzita, guturai: inhalatii - doua linguri cu varf de flori se adauga la un litru de apa clocotita, iar vaporii se inhaleaza ( se acopera capul cu un prosop mare ) .

Inul

    Inul (Linum usitatissimum) este o planta anuala ierboasa cultivata inca de la inceputurile umanitatii. Fructul, de forma sferica, contine valoroasele seminte bogate in ulei, care sun lucioase, maronii si plate. Multi dintre noi nu stim ca aceasca planta are un rol in doborarea colesterolului.


Parti folosite si recoltare
    Inul infloreste in lunile iunie-iulie, dar se smulge din pamant in august, cand tulpina incepe sa devina galbuie. Fructele cu seminte se recolteaza cu ajutorul unui pieptan de metal si se pastreaza intregi sau sub forma de pulbere, in recipiente etanse.




Proprietati medicinale ale plantei
    Semintele de in sunt bogate in acizi grasi tip omega 3, care previn bolile cardiovasculare.
    Contin mucilagiu, recomandat in tratarea catarului stomacal si intestinal si a constipatiei.
    Sunt o sursa fiabila de fitoestrogeni, hormoni vegetali care previn cancerul de san si de colon.
    Reduc nivelul colesterolului sangvin.

Tratamente interne
    Constipatie cronica, inflamatii ale cailor digestive (enterite, gastrite): macerat: 15-20 grame de seminte de in se adauga la un litru de apa calda si se lasa la macerat peste noapte. Se beau cate 3-4 cani pe zi, intre mese.




Tratamente externe
    Inflamatii (furuncule, abcese), dureri articulare, afectiuni ale pielii (eczeme);
    Cataplasme : 20 g de faina de in se dilueaza intr-o jumatate de litru de apa, se fierbe pana la ingrosare si se aplica pe piele.

Galbenelele

    Galbeneaua (Calendula officinalis),  "un miracol intr-o planta" are flori portocalii spre galben care stau cate una in varful fiecarei tulpini si au diametrul de 2-4 cm.




Parti folosite si recoltare
    Florile si frunzele se recolteaza din iunie pana in august, cat mai devreme dupa inflorire. Petalele se rup imediat si se usuca in loc fara umezeala si rece, pastrandu-se in recipiente de sticla sau tabla.




Proprietati medicinale ale plantei
    Contine polizaharide care stimuleaza sistemul imunitar in lupta cu infectiile virale (inhiba virusul HIV); este bogata in ulei esential cu triterpenoide, antiinflamatoare puternice; blocheaza dezvoltarea stafilococului auriu Oxford si a Cadidei albicans; este, prin excelenta, un eficient anitseptic, cicatrizant, calmant.

Tratamente interne
    Dureri menstruale, ulcer gastric, cancer (uter, stromac) : infuzie - o lingurita cu petale se adauga la o cana cu apa clocotita, se lasa zece minute la infuzat si se consuma cate o portie inaintea meselor principale.




Tratamente externe
    Hemoroizi, afectiuni ale intestinului : spalaturi interne - o lingura de galbenele se opareste cu o jumatate de litru de apa clocotita si se foloseste pentru clisma.
    Rani de orice natura, negi, eczeme, acnee, arsuri, iritatii: frunze proaspete zdrobite aplicate pe piele, comprese cu tinctura de galbenele.

Floarea-soarelui

    Floarea-soarelui (Helianthus annuus) are flori mari, plate, de culoare galbena si unite intr-un receptacul (palarie), formand o coroana in jurul semintelor mici, de culoare neagra. Cu totii am auzit de aceasca planta, dar putin dintre noi stim ca ea previne arsurile solare...


Parti folosite si recoltare
    Radacina se recolteaza la inceput de toamna, se spala bine, se feliaza si se pune la uscat.
    Tulpina si frunzele se culeg cat timp sunt verzi.
    Petalele se smulg de pe palarie si se usuca in strat subtire.
    Semintele si palaria se culeg pana la sfarsitul lunii septembrie.




Proprietati medicinale ale plantei
    Este bogata in uleiuri volatile, taniuri, fibre, acizi grasi polinesturati (65% acid linoleic) si vitamine de complexul B (niacina, pantotenat), care: grabesc vindecarea ranilor, previn aparitia infectiilor; inhiba producerea colesterolului rau. Contine minerale esentiale pentru mentinerea elasticitatii pielii, regenerarea tesuturilor si buna functionare a muschiului cardiac.

Tratamente interne
    Bronsita, tuse magareasca, laringita, amigdalita, raceli: tinctura de petale de floarea-soarelui: cate doua lingurite diluate intr-un pahar cu apa, baute de trei ori pe zi, sau gargara cu sase lingurite de tinctura diluate cu apa.
    Indigestie, dureri de stomac: pulbere de radacina de floarea-soarelui, cate o lingurita de trei ori pe zi; se tine in gura timp de cateva secunde si se inghite impreuna cu un pahar cu apa.

Coada-soricelului

Coada-soricelului (Achillea millefolium) este o planta ce creste pretutindeni, de la ses pana la munte. Are o mie de frunze colorate in verde-inchis, iar florile sale sunt albe sau roz. Coada-soricelului distruge viermisorii.


Parti folosite si recoltare
    Florile se recolteaza in stadiul de boboci, in perioada mai-iunie.
    Frunzele crescute pe tulpini se culeg din iunie pana in septembrie.

Proprietati medicinale ale plantei

    Contine ingrediente cu proprietati antiinflamatoare, constituie o bogata sursa de vitamine; este tonica, antibacteriana, astringenta, diuretica.

Tratamente interne

    Spasme digestive, viermi intestinali, constipatie, flatulenta: infuzie - 30 g de varfuri inflorite se adauga la un litru de apa clocotita. Se beau cate trei cani pe zi, intre mese.

    Dismenoree, amenoree, tulburari datorate menopauzei: sirop - 100 g de frunze de planta se amesteca cu 1.200 g de zahar si 600 ml de apa si se fierb pana cand ajung la consistenta unui sirop. Se beau 20-50 g de sirop diluat in apa in fiecare zi.

Tratamente externe

    Dermatoze, inflamatii ale pielii: suc proaspat de planta aplicat pe pielea afectata.

    Reumatism, tulburari de circulatie, varice: bai cu decoct - o mana de planta se fierbe impreuna cu un litru de apa timp de zece minute, se strecoara si se adauga in apa de baie.